Cine zice

Constanța, Romania
Un om care încă încearcă să învețe și se bucură din asta. Un om care încă mai speră în normalitate. Un om care încă debutează în orice interacțiune umană acordând celuilalt prezumția de nevinovăție. Un om care încă preferă să se frigă cu ciorbă (pentru că e mai mult de învățat dintr-o ciorbă fierbinte decât dintr-un iaurt anost).
A apărut o eroare în acest obiect gadget

sâmbătă, 1 decembrie 2012

1 Decembrie

Prima postare


Sunt deja mulți ani de când mă ispitește gândul să mă „desfășor” într-un blog al meu. Unul ca un film unde accentul să cadă mai puțin pe regie și mai cu seamă pe imagine, pe perspectivă, pe unghi. În care actorul principal să fie obiectivul, jocul lentilelor și oglinzilor. Iar azi e o zi bună, poate mai bună decât altele, să mă urnesc. 

Mă pot bucura de atât de multe lucruri, și pot fi interesat sau de-a dreptul fascinat de atât de multe lucruri, încât blogul ăsta nu o să fie despre ceva anume. O să fie un blog despre (am și vrut să-i spun „Blogul despre” © LC 2012 - gata, e patentat, în caz că mă răzgândesc și-i schimb numele...). Despre lumină și aer, despre pământ, despre România și români, despre pâine și despre gătit, despre creier, inimă, umăr și alte organe și alcătuiri, despre muzică și cacofonie, despre râs, plâns, râsu'-plânsu' și alte omenisme. Și, că tot veni vorba de râsu'-plânsu', se cheamă „Pe românește” dintr-o seamă de motive mai puțin simple și evidente, dar și dintr-un motiv foarte simplu: vreau să mai am un blog, încropit în cealaltă limbă la fel de dragă mie.

Să ne fie de bine, dar, și să pornim.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu